RSS

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?…Prea mult am auzit întrebarea asta…Şi cred că niciodată nu am reuşit să dau un răspuns…Pentru că încă nu am reuşit să aflu eu pentru mine…încă nu am reuşit să îmi dau seama cine sunt eu cu adevarat şi care parte mi-a fost atribuită de către restul..Pentru că o parte din noi, mereu va fi ceea ce cred restul despre noi…Şi aceea e partea falsă din noi…Dar oare care parte e cea reală şi care e cea implantată de părerea celorlalţi…? Probabil atunci când voi descoperi şi voi afla răspunsul la această întrebare , voi afla şi cine sunt…

Până atunci rămân să fiu aşa cum mă văd restul…deşi nu m-au încălzit cu nimic părerile celor care nu mă cunosc…chiar dacă sunt rele sau chiar dacă sunt bune…sunt tot doar niste aparenţe…

Oamenii apropiaţi, care ajung prea aproape de sufletul meu…mă pot rani foarte usor..cumva nu am reuşit să învăţ să mă pot apăra de ei…Şi atunci natura m-a înzestrat cu un scut care nu lasă oamenii superficiali să se apropie de mine…şi acel scut e aparenţa, care a ţinut oamenii mereu la distanţă …Şi în consecintă e singurul lucru care mă protejează

Am avut şi eu visuri…pe care le-am strâns în copilărie… unii colecţionau timbre, alţii păpuşi, alţii fluturi…însă pe mine m-au atras mai mult visurile…Eram cel mai mare colectionar, dar nu şi cel mai priceput, fiind înselat de multe ori de unii impostori care mi-au vândut visuri fără valoare şi care mi-au lăsat un gust amar pe care şi acum il simt…Dar niciodata nu m-au întristat ci m-au bucurat pentru că am învăţat să recunosc visurile care au valoare…Şi încărcat de visuri am plecat pe acest drum numit viaţă… Am fost fascinat mereu de iubire şi fericire pentru că auzeam mereu că ea nu există…Şi am început să caut, să înteleg ..să aflu ce este iubirea…ce este fericirea…Si nu am găsit nici o definiţie ..nici măcar una despre CE E IUBIREA..CE E FERICIREA…însă în schimb am găsit sute de definiţii pentru CE NU E IUBIREA…CE NU E FERICIREA!!

Am ţinut în braţe persoane pentru care nu simţeam nimic…şi am îndepartat persoane la care ţineam enorm…Am făcut să plângă persoane dragi şi am dat satisfacţie şi bucurie altora care mă dispreţuiau…Au fost momente când mă simţeam singur înconjurat de multă lume doar pentru că îmi lipseau prietenii de acasă…Am plâns ca un copil când eram dezamagit de mine…ascuns de ochii lumii pentru a nu mă considera slab…Deşi apoi am învăţat că îţi trebuie mult curaj să nu te ascunzi să fi tu şi atunci când pentru alţii poţi părea slab…

Nu am fost niciodată perfect…şi cred că niciodată nu voi fi…Nu voi fi niciodată un model pentru alţii…pentru societate..pentru simplul fapt că nu mă pot adapta la această societate…La gandirea comună…Poate că gândirea societatii e bună..a mea gresită…dar nici aşa nu mă pot adapta…Prefer să greşesc crezând în idealurile mele…decât să fac bine ascultând sfaturile altora…

Am adulmecat multe parfumuri…în multe dimineţi de pe aşternuturi …dar nici unul nu era al ei….Deşi in fiecare seară speram că parfumul pe care il simt atunci…să fie parfumul care urma să mă trezească în fiecare dimineaţă pentru tot restul vieţii…

Am căutat şi nu m-am oprit…Şi am călcat suflete în picioare…şi nu am privit înapoi să nu se vadă lacrimile care îmi curgeau pe obraji…Şi fără frica de a nu fi judecat..am căutat în multe suflete ..şi voi căuta şi de acum încolo ceea ce caut..pentru că ştiu că doar aşa într-o zi voi găsi..Pentru că prefer să îmi petrec viaţa căutând, murind pe marginea unui drum care ar putea duce undeva…decât să mă opresc la o casă frumoasă…invidiată de multa lume…dar în fiecare zi sa privesc pe geam cu un gol în suflet la acel drum…

Sunt un om obişnuit..cu gânduri obişnuite…ştiu că nu voi putea schimba această lume după gândirea mea…Dar nu voi lăsa nici pe alţii să mă facă să imi trăiesc viaţa după gândirea lor…Am venit singur pe lume…Plec singur…şi în urma mea..voi lăsa zâmbete, lacrimi, amintiri sau suspine acelor oameni pentru care nu a contat niciodata felul cum am gândit sau trăit viaţa…

 

15 responses to “Cine sunt eu?

  1. Camelia Zavoianu

    februarie 16, 2012 at 1:01 pm

    Halal de frumoasa descrierea ta! As zice ca te urasc pentru ca m-ai facut sa ma regasesc in cateva paragrafe, dar nu, e bine ca am gasit pe cineva care sa aiba curajul sa ma descrie… subtil, direct sau indirect… Scrii frumos, scrie in continuare, voi reveni sa citesc sau sa recitesc… despre piticii de pe creierii tai…

     
    • Călin Ignat

      februarie 16, 2012 at 1:12 pm

      Multumesc mult pentru interes:)…si dca te regasesti in descrierea mea…ma bucur ca nu sunt singurul care simte asa…Si atunci e o onoare pentru mine ca genul acesta de oameni sa imi cityeasca blogul..chiar nu vreau toti sa citeasca..Pentru ca si asa nu vor intelege…Trebuie sa simti ceva anume sa intelegi exact la ce se refera piticii de pe creierul meu..Merci mult inca o data pentru aprecieri…

       
      • Camelia Zavoianu

        februarie 16, 2012 at 1:15 pm

        Placerea mi-a apartinut! Spor la inspiratie si creatie! Cu drag, C…

         
      • Călin Ignat

        februarie 16, 2012 at 1:23 pm

        Multumesc, dar sincer nu prea are treaba cu inspiratia:)…Nu stau sa ma gandesc ce sa postez..Uite de ex, Povestea oricarui..prost, am scris-o intr-o noapte cand nu puteam dormi…ma gandeam la o discutie cu un prieten…Si efectiv nu puteam dormi..Am deschis calculatorul..si parca cineva imi dicta ce sa scriu…Dupa care, am adormit…E ciudat…Pentru mine e ciudat de fiecare data cand postez ceva…

         
  2. Camelia Zavoianu

    februarie 16, 2012 at 1:37 pm

    Cunosc sentimentul si ca sa iti spun un secret, ma bucur ca au inventat astia draft-urile din sms-urile de pe telefon… Uneori sunt propozitii sau fraze intregi care imi vin in minte, asa cum spui si tu, parca dictate de undeva… si le adaug in draft-uri dupa care le postez :) sau… le pastrez pentru mine… :D Cunosc f bine ceea ce spui, dar cred ca si daca ti le dicteaza cineva, parerea mea e ca si un pic inspiratia si creatia te ajuta sa le formezi in cuvinte potrivite, nu? :)..
    Citeam chiar acum postul despre care imi povestesti… m-ai intrerupt! Off! Go away! :)

     
  3. Roxana

    februarie 20, 2012 at 9:41 pm

    “Am adulmecat multe parfumuri…în multe dimineţi de pe aşternuturi …dar nici unul nu era al ei….Deşi in fiecare seară speram că parfumul pe care il simt atunci…să fie parfumul care urma să mă trezească în fiecare dimineaţă pentru tot restul vieţii… Am căutat şi nu m-am oprit…”
    Una din maximele la care putem cugeta mulţi..în special ultima parte..”..nu m-am oprit..” speranţa moare ultima, asta dacă moare vreodată, fiind dominată de dorinţa împlinirii visurilor..

     
  4. Li

    aprilie 16, 2012 at 11:15 am

    Un bărbat cu suflet de femeie… o raritate, aş spune!
    Mulţumesc pentru posturile tale, care exprimă multe dintre gândurile mele!

     
    • Călin Ignat

      aprilie 16, 2012 at 11:17 am

      Multumesc mult si eu pentru aprecieri si pt faptul ca imi citesti blogul…

       
  5. Li

    aprilie 16, 2012 at 11:19 am

    Un bărbat cu suflet de femeie… o raritate, aş spune!
    Mulţumesc pentru “piticii de pe creier”, ai tăi, ca şi ai mei…

     
    • Li

      aprilie 16, 2012 at 11:25 am

      … scuze…conexiune proastă la net… nu mă supăr dacă ştergi unul dintre comentarii :), sau amândouă; oricum voi reveni să citesc!

       
  6. andrada

    aprilie 18, 2012 at 8:03 pm

    caline sa sti ca am citit randurile tale si ma regasesc si eu sunt femeie si eu sunt plecata din tara de 4 ani peste ocean si am lasat acasa niste prieteni care acuma ii vad schimbati si imi pun intrebari la care stau si ma gandesc de unde atata rautate nu mi mai scriu doi dintre prieteni mei cei mai buni cu care statea serile la terase si daca imi scriu sau intra pe skipe e doar la sarbatori si stau cu mine 10 minute ca si cum si-ar face datoria si ma judeca in fata ca de ce stau aici daca mi-e greu si ca nu sunt in stare de nimic doar ca mi-o spun mai elevat dar nici unul nu stie ce greu e si ce greu faci tot ce faci romanul cred eu ca te judeca si se astepata ca tu sa ai averi aici si daca nu ai inseamna ca esti un onm de nimic stau singura si plang cateodata ca nu pot sa-i inteleg si cred ca niciodata nu o sa pot sa-i inteleg si nici sa le raspund inapoi cu modestie nu stiu pentru ca nu ma astept de la ei sa-mi spuna ceea ce nu am crezut vreodata ca pot spunde despre mine :):(mi-a placut foarte mult ce ai scris sper sa mai scrii sa-mi pot alina si eu sufletul pt ca aici nu am pe nimeni !

     
  7. carmen

    mai 29, 2012 at 7:15 pm

    ;;avem timp pentru toate ,sa dormim sa alergam in dreapta si in stanga,sa regretam ca am gresit si sa gresim din nou,sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,avem timp sa citim si sa scriem,sa corectam ce am scris sa regretam ce am scris,avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu a vem timp pentru ambiţii şi boli, , să învinovăţim destinul şi amănuntele….
    avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
    avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem….avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea..să primim daruri şi să nu le-nţelegem…Nu e timp doar pentru puţină tandreţe,Când să facem şi asta – murim,,iti doresc multa fericire si poate mai schimbam niste idei cu drag carmen!!!

     
  8. Diana Arusilor

    martie 14, 2013 at 10:39 pm

    Deosebit de frumoooos !

     
  9. stefan

    decembrie 13, 2013 at 7:19 pm

    da tare frumo

     
  10. stefan

    decembrie 13, 2013 at 7:20 pm

    tare

     

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 60 other followers

%d bloggers like this: