RSS

CINE SUNT EU?…

01 Feb

Am ajuns să îmi fac şi eu blog…Am ajuns să îmi fac şi eu blog nu pentru că aş fi un blogger sau măcar un scriitor …Ci pentru că aşa pot da posibilitatea unora să mă injure…să mă critice…dar aşa cum place oamenilor… în anonimat…Astfel încât  în cazul în care ne întâlnim faţă în faţă…să îmi poată totuşi zâmbi. Pe facebook se ascund mulţi deoarece le este expusă identitatea… Aici însă sunt convins că vor apărea ca ciupercile după o ploaie de vară…Oamenii trebuie încurajaţi să îşi expună frustrările..să fie răi…pentru că doar aşa poate într-o zi, nervoşi, li se va reflecta imaginea într-o oglindă şi işi vor da seama cât rău işi fac singuri…cât de uraţi sunt cu ura pe figură..Şi că nu există duşmani mai mari ai propriei persoane şi a propriei vieţi..decât ei inşişi…

Cine sunt eu?…Prea mult am auzit  întrebarea asta…Şi cred că niciodată nu am reuşit să dau un răspuns…Pentru că încă nu am reuşit să aflu eu pentru mine…încă nu am reuşit să îmi dau seama cine sunt eu cu adevarat şi care parte mi-a fost atribuită de către restul..Pentru că o parte din noi, mereu va fi ceea ce cred restul despre noi…Şi aceea e partea falsă din noi…Dar oare care parte e cea reală şi care e cea implantată de părerea celorlalţi…? Probabil atunci când voi descoperi şi voi afla răspunsul la această întrebare , voi afla şi cine sunt…

Până atunci rămân să fiu aşa cum mă văd restul…deşi nu m-au  încălzit cu nimic părerile celor care nu mă cunosc…chiar dacă sunt rele sau chiar dacă sunt bune…sunt tot doar niste aparenţe…

Oamenii apropiaţi, care ajung prea aproape de sufletul meu…mă pot rani foarte usor..cumva nu am reuşit să  învăţ să mă pot apăra de ei…Şi atunci natura m-a înzestrat cu un scut care nu lasă oamenii superficiali să se apropie de mine…şi acel scut e aparenţa, care a ţinut oamenii mereu la distanţă …Şi în consecintă e singurul lucru care mă protejează

Am avut şi eu visuri…pe care le-am strâns în copilărie… unii colecţionau timbre, alţii păpuşi, alţii fluturi…însă pe mine m-au atras mai mult visurile…Eram cel mai mare colectionar, dar nu şi cel mai priceput, fiind înselat de multe ori de unii impostori care mi-au vândut visuri fără valoare şi care mi-au lăsat un gust amar pe care şi acum il simt…Dar niciodata nu m-au întristat ci m-au bucurat pentru că am învăţat să recunosc visurile care au valoare…Şi încărcat de visuri am plecat pe acest drum  numit viaţă… Am fost fascinat mereu de iubire şi fericire pentru că auzeam mereu că ea nu există…Şi am început să caut, să înteleg ..să aflu ce este iubirea…ce este fericirea…Si nu am găsit nici o definiţie ..nici măcar una despre CE E IUBIREA..CE E FERICIREA…însă în schimb am găsit sute de definiţii pentru CE NU E IUBIREA…CE NU E FERICIREA!!

Am ţinut în braţe persoane pentru care nu simţeam nimic…şi am îndepartat persoane la care ţineam enorm…Am făcut să plângă persoane dragi şi am dat satisfacţie şi bucurie altora care mă dispreţuiau…Au fost momente când mă simţeam singur înconjurat de multă lume doar pentru că îmi lipseau prietenii de acasă…Am plâns ca un copil când eram dezamagit de mine…ascuns de ochii lumii pentru a nu mă considera slab…Deşi apoi am învăţat că îţi trebuie mult curaj să nu te ascunzi să fi tu şi atunci când pentru alţii poţi părea slab…

Nu am fost niciodată perfect…şi cred că niciodată nu voi fi…Nu voi fi niciodată un model pentru alţii…pentru societate..pentru simplul fapt că nu mă pot adapta la această societate…La gandirea comună…Poate că gândirea societatii e bună..a mea gresită…dar nici aşa nu mă pot adapta…Prefer să greşesc  crezând în idealurile mele…decât să fac bine ascultând sfaturile altora…

Am adulmecat multe parfumuri…în multe dimineţi de pe aşternuturi …dar nici unul nu era al ei….Deşi in fiecare seară speram că parfumul pe care il simt atunci…să fie parfumul care urma să mă trezească  în fiecare dimineaţă  pentru tot restul vieţii…

Am căutat şi nu m-am oprit…Şi am călcat suflete în picioare…şi nu am privit înapoi să nu se vadă lacrimile care îmi curgeau pe obraji…Şi fără frica de a nu fi judecat..am căutat în multe suflete ..şi voi căuta şi de acum încolo ceea ce caut..pentru că ştiu că doar aşa într-o zi voi găsi..Pentru că prefer să îmi petrec viaţa  căutând, murind pe marginea unui drum care ar putea duce undeva…decât să mă opresc la o casă frumoasă…invidiată de multa lume…dar în fiecare zi sa privesc pe geam cu  un gol în suflet la acel drum…

Sunt un om obişnuit..cu gânduri obişnuite…ştiu că nu voi putea schimba această lume după gândirea mea…Dar nu voi lăsa nici pe alţii să mă facă să imi trăiesc viaţa după gândirea lor…Am venit singur pe lume…Plec singur…şi în urma mea..voi lăsa zâmbete, lacrimi, amintiri sau suspine acelor oameni  pentru care nu a contat niciodata felul cum am gândit sau trăit viaţa…

 
18 comentarii

Scris de pe Februarie 1, 2012 în Uncategorized

 

18 responses to “CINE SUNT EU?…

  1. Criss Cristina

    Februarie 1, 2012 at 6:02 am

    Felicitari!!!!!
    Ma bucur sa fiu printre primele persoane care te felicita pt. blogul asteptat de mai multa lume, si frumoasa introducere! Bravo!

     
  2. CURTA CRISTINA

    Februarie 1, 2012 at 8:47 am

    Iti doresc sa visezi cat mai mult, dar totodata macar o parte din vise sa ajunga sa fie si reale. Imi place foarte mult felul in care vezi tu lucrurile si crede-ma ca nu esti un om obisnuit, cu ganduri obisnuite. In lumea in care traim pari sa fi mai degraba un om neobisnuit😦. Mi-as dori ca mult mai multe persoane din jur sa fie asa de deschise la minte si sa inceapa sa isi depaseasca conditia de „simplu om” lasat pe Pamant doar pentru a se trezi dimineata, a merge la lucru, a manca, a dormi…mai trebuie si sa gandim putin pentru ca lumea asta nu e asa de simpla precum pare…Succes!!!🙂

     
  3. Rusu Corina

    Februarie 1, 2012 at 9:07 am

    deja imi place ce si cum scri. Totul e sa faci cum crezi tu ca e mai bine; totul e sa te asculti pe tine, si nu lumea dimprejur. totul e sa traiesti fara sa-ti para rau de nimic si sa cauti ceea ce vrei sa gasesti. de cele mai multe ori, poate dupa ani de cautari, tot gasim ceea ce avem nevoie, asta daca nu ne dam batuti dupa primele esecuri.

     
  4. calinignat

    Februarie 1, 2012 at 10:59 am

    Uneori…chiar si atunci cand nu te intereseaza prea mult parerea altora…Iti cade bine sa vezi ca mai sunt si oameni de partea ta:)..Merci mult:*…Si pt blogul asta sunteti si voi responsabili:P

     
  5. CoCo Dutza

    Februarie 1, 2012 at 12:30 pm

    Felicitări Căline, foarte bine că nu ești ca si altii, foarte bine ca esti tu , ca esti diferit si prin diferenta ta atragi un semnal de alarma asupra celorlalti, de a se desprinde din ,,efectul de turma,, si sa fie ei, asa cum simt nu cum vor altii, sa isi urmeze visele creeate de ei, nu prelucrate de altii, sa incerce fiecare sa se descopere prima data pe el/ea, sa vada intradevar ca isi pot raspunde sincer la intrebarea ,,cine sunt eu,, , si apoi sa poata judeca sau cataloga pe cineva, dar putini sunt cei care s-au descoperit, asa ca felicitari inca odata pentru faptul ca imparti cu noi trairile tale , iti insiri cuvintele prin care cred ca multi ne regasim dar nu avem atata tarie sa le scriem cum faci tu , pentru mine una esti a doua persoana care gandeste altfel dar pe care nu o cunosc personal din pacate, cu siguranta asi fi placut impresionata de persoana care se afla in spatele acestor cuvinte.
    Și la urma urmei cine are caracter/personalitate indiferent de commentul care il va posta pe blogul tau se va loga cu numele adevarat sau cu cel de fb, ca sa poata fi recunoscut.
    Mult succes in ceea ce faci ca bine faci 😉 !!!!

     
  6. Camy

    Februarie 1, 2012 at 4:43 pm

    Felicitari Calin!!! I Adevarat ca nu vei putea schimba intreaga lume, dar macar cateva persoane sigur!🙂 Mult succes!!!

     
  7. nory aciron

    Februarie 2, 2012 at 12:44 am

    Felicitari!!! …Cine sunt ? Ce sunt ?…..De unde vin? Si incotro ma indrept ?….intrebari la care nu gasim intotdeauna raspuns..eu zic ca, fiecare avem doar o viata…deci e mai bine sa o traim asa cum simtim ,sa invatam in fiecare zi cate ceva, in final….sa putem spune ca nu am facut umbra pamantului degeaba..si ,nu vreau sa fiu rea ,dar cine suntem noi ..sa judecam pe altii?….cine suntem noi , incat altii sa se sacrifice pt noi???…doar pt ca noi nu suntem de aceeasi parere… nu orice este de inteles si acceptat dar aici sunt alegerile fiecaruia..in primul ran,noi suntem’ceia ce iubim!.. si..suntem raii in ochii altora atunci cand spunem adevarul ,dar oare de ce?….pt ca ei n-au curajul sa-l spuna,n-au curajul sa-l accepte ..sau pt ca doare?.. suntem rai si de ”gheata” in ochii unora?..da!..si aici pot spune despre mine:sunt REA’,dar de ce? ..pt ca stiu sa-mi ascund durerea ,dezamagirea si regretele, pt ca nu „strig” sa ma auda toti ,pt ca,nu ma las oricat de tare ar’durerea stau dreapta cu zambetul pe buze . Sunt rea pt ca prefer adevarul dureros in locul minciunilor frumoase?..si nu sunt singura cu siguranta…OMUL’ pt fiecare OM’ are, fatza’ care trebuie sa o aibe in functie de stare si situatie!…:))trebuie sa fi’ inzestrat si cu o buna intuitie;))pt a, arta exact fatza pe care o merita fiecare..e bine sa stii tu cine si ce esti…noapte placuta!..

     
  8. Maria Palko

    Februarie 2, 2012 at 7:20 am

    In sfarsit ai ascultat sfatul prietenilor si ti-ai facut blog.Felicitari ! Ar fi fost mare pacat sa se piarda aceste ganduri frumoase.

     
  9. alexandra

    Februarie 8, 2012 at 11:21 pm

    Imi place tare mult felul in care gandesti.. din pacate sunt prea putine persoane care au conceptiile astea… felicitari pt tot ce faci !

     
  10. Andrei

    Februarie 9, 2012 at 11:05 pm

    Ce pot sa spun? Citind aceste randuri nu ma cuprinde decat un singur sentiment, care ma incearca din ce in ce mai rar in ziua de azi: bucurie. Ma bucur sa observ ca printre oamenii fasi cu valori bolnave si idealuri si mai bolnave, care din pacate predomina in societatea actuala, mai exista si oameni normali, care pretuiesc valori adevarate precum iubirea si fericirea, care isi pun intrebari despre menirea lor pe lume si care, cel mai important, nu se feresc sa isi arate adevarata fata si sa fie ei insisi, intr-o societate dominata de ipocrizie si de spiritul de turma. Dumnezeu sa te ajute.

     
    • Călin Ignat

      Februarie 9, 2012 at 11:28 pm

      Merci mult, Andrei…Ma bucur ca genul asta de oameni imi citesc blogul..

       
  11. Laura

    Februarie 10, 2012 at 7:03 pm

    Bravo!!!!!!! Minunate cuvintele tale!!!:)

     
  12. Razvan

    Februarie 10, 2012 at 7:28 pm

    Cata dreptate ai Caline…. si cand ma gandesc ca majoritatea celor din jur nici macar nu inteleg sensul scrierilor tale. Ma bucur ca cineva a avut taria si curajul sa o faca

     
  13. octavia

    Februarie 12, 2013 at 5:02 am

    lise bourbeau ,,tu stii cine esti?,,eu cred ca de acolo te-ai ,,inspirat!!!

     
    • Călin Ignat

      Februarie 12, 2013 at 8:16 pm

      Nu m-am inspirat de niciunde:)….Si asta o pot afirma cu mana pe suflet.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: