RSS

Înapoi în trecut…

16 Feb

De ce oare simţiţi nevoia să vă întoarceţi la foşti sau foste? De ce nu puteţi lăsa trecutul în trecut? Aducând ceva din trecut în prezent , murdăreşti fiecare clipă, fiecare moment din prezent.Ca să te poţi întoarce în trecut, trebuie să pui prezentul pe pauză. Dacă nu a mers o dată , nu va merge nici a doua. O pauză într-o relaţie nu face decât ca reproşurile să fie mai multe…nu la început. La început e disperarea, e dorul, dar apoi lucrurile se linistesc, devin normale şi  iţi vin în minte lucrurile care v-au făcut să vă desparţiţi amplificate de pauza luată …Şi se ajunge din nou acolo unde aţi fost înainte de desparţire. Oamenii nu se schimbă, nu îl poţi face pe un om să se schimbe. îl poţi forţa să se prefacă. Şi se poate preface, dar  nu toată viaţa. Un an , doi , trei, cinci?…Şi apoi…ce ai  realizat…? Doar ai mai pierdut câţiva ani din viaţă şi ai lăsat să treacă pe lângă tine persoane cu care chiar ai fi putut fi fericit/ă. Înainte să încerci să schimbi pe cineva sau să  crezi că ai reuşit să schimbi, gândeşte-te cât de greu îţi e ţie să te schimbi. Într-o relaţie frumoasă, există certuri, o gramadă,  pentru că  e focul ce arde, energiile împreună făcând scântei. Dar niciodată nu pot fi pauze sau desparţiri. E ca şi cum creierul ar lua o pauză de la oxigen. Poate să mai functioneze, dar …va avea multe handicapuri. Oamenii se hrănesc cu iluziile ce le văd în jur. Cazuri concrete, în care ei sunt împreună de 6-7 ani şi la începutul relaţiei au avut desparţiri. Dar din păcate o viaţă normală nu ţine 7 ani, nici măcar 14. Ce se va întampla cu ei când nu se vor mai putea preface? Se vor căsătorii în disperaraea de a salva relaţia. Văzând că tot nu merge, vor încerca să facă copii..crezând că asta îi va unii. Şi în final vor reprezenta cazurile iluzorii cu care se vor hrănii cei la început de relaţie şi vor exclama: ”Uite ei sunt de mult împreună şi la începutul relaţiei au avut despărţiri. Si uite că a mers. Sunt ferciţi”…Induşi în  eroare de longitudinea relaţiei, de inelele de pe degete şi de copiii zâmbăreţi, fără a ştii de fapt că sufletele lor trăiesc cea mai cruntă dintre variantele singurataţii : Singuratatea în doi! Trecutul trebuie să rămână în trecut, pentru că el a fost,  nu mai e. E ca şi cum iţi aminteşti de casa bunicii sau de taberele în care mergeai când erai copil…Şi iţi doreşti să le revezi …îţi faci bagajul cu sufletul la gură şi te duci plin de entuziasm …dar tot ce găseşti acolo e un vânt rece ce umple nişte ruine. Şi atunci în loc să pastrezi amintirile ce îţi aduceau mereu  zâmbetul pe buze când te gândeai la ele, întrocandu-te în trecut le-ai distrus. Trecutul e ca o cuşcă plină de lei…E frumos să  priveşti, îţi poate aduce zâmbetul pe buze,  dar dacă  vrei să trăieşti acolo…înseamnă să renunţi la întreaga ta viaţă…

 
15 comentarii

Scris de pe Februarie 16, 2012 în Uncategorized

 

15 responses to “Înapoi în trecut…

  1. annaeh89

    Februarie 16, 2012 at 3:06 pm

    „Inapoi in trecut…” e una din postarile mele preferate… Poate pentru ca imi regasesc in ea parti din viata… sau poate pentru ca m-a facut sa-mi vad viata in prezent. Sa o vad asa cum e, lucru pe care l-am refuzat pana acum. Si, da … Ai dreptate… Nu poti trai in trecut, nu poti sa-ti hranesti sufletul doar cu amintirile frumoase pe care le ai, legate de locuri sau de persoane candva importante in viata ta.

     
    • Călin Ignat

      Februarie 16, 2012 at 3:09 pm

      Din pacate..multi cred ca la ei va fi altfel, ca povestea lor e unica..si ca merita sa mai dea o sansa..pt ca ..”se iubesc”..Sa dea cate sanse vor..dar sa nu se planga apoi ca sunt nefericiti…

       
  2. Cristina A

    Februarie 16, 2012 at 5:10 pm

    Iti citesc blogul de cateva zile…si (aproape) in fiecare zi e ca si cum mi-as citi gandurile…ciudat…sunt curioasa ce o sa „gandesc” maine…

     
    • Călin Ignat

      Februarie 16, 2012 at 5:16 pm

      Cred ca piticii de pe creierul meu…sunt prieteni cu piticii multora..si de aici se regasesc multi:)…sincer..nici eu nu stiu ce vor gandi maine:)…Multumesc si tie pentru aprecieri…

       
      • Dani

        Februarie 17, 2012 at 7:20 pm

        well, adevarat ai grait : P

         
  3. nelsonchow

    Februarie 16, 2012 at 6:21 pm

    lasa-ne frate!

     
    • Călin Ignat

      Februarie 16, 2012 at 6:25 pm

      Eu te las..dar cred ca tu esti cel care nu ne lasa pe noi in pace…Vezi ca mai sunt o gramada de bloguri…Nu te mai deranja sa comentezi ce nu iti place…MErgi mai departe …

       
  4. Adi Hazaparu

    Februarie 17, 2012 at 8:46 am

    Judecînd în această paradigmă (a cuplului şi, derivat, a fericirii în cuplu), ai putea avea dreptate, ţine de structura psihică a fiecăruia dacă să facă pasul înainte sau înapoi. Cumva pe aceeaşi temă – a raportării la trecut / viitor – am scris şi eu aici: http://hazaparu.wordpress.com/2012/02/10/despre-excese-xl/ , numai că perspectiva e diferită.

     
    • Călin Ignat

      Februarie 17, 2012 at 12:16 pm

      Am citit ce ai scris…Da asa e …si ai dreptate, dar trebuie cum ai scris tu..sa arunci o privire inapoi, sa inveti din trecut, poate sa te consulti cu el, dar nu sa te intorci si sa aduci trecutul in prezent…Trecutul e fundatia prezentului, iar prezentul e fundatia viitorului…

       
  5. Sill the make-up artist

    Februarie 17, 2012 at 1:04 pm

    Obs ca sunt si comm-uri rautacioase din partea unora.din pacate nu ne putem feri de ele…
    Ti-am sp si repet ca este genial blogul tau si ador sa citesc tot ce scrii.

     
    • Călin Ignat

      Februarie 17, 2012 at 1:52 pm

      Multumesc mult…Comentariile rautacioase cum am scris…isi au rolul lor..Nu ma deranjeaza…insa ma bucura comentariile cu pareri personale la un anumit subiect:)

       
  6. Liza Bugarin

    Februarie 25, 2012 at 5:14 pm

    Îţi iubesc blogul…îmi place foarte mult cum scrii, cum simţi. În cele mai multe dintre posturile tale îmi văd propriile gânduri, pe care eu poate nu am curajul sau tăria de a le spune/scrie. Şi pentru asta te admir! Spuneai într-un comment că piticii tăi sunt prieteni cu piticii altcuiva. Eu cred ca piticii sunt aceiaşi şi ne torturează, pe rând, pe fiecare dintre noi. Unii au curajul şi ii înfruntă şi se ceartă şi polemizează, alţii se chinuie din răsputeri să-i ignoreşi luptă toată viaţa cu ei iar alţii se împrietenesc, şi-i fac aliaţi şi trăiesc în bună armonie…

     
    • Călin Ignat

      Februarie 25, 2012 at 6:26 pm

      🙂 Multumesc mult de aprecieri…ma bucur mereu cand ceea ce simt trezeste sentimente frumoase si altor persoane. Piticii de pe creier…sunt ai nostrii si uneori trebuie sa ii ascultam. chiar daca ne indruma la lucruri mai putin frumoase…dar e mai bine sa regretam ceva ce am facut decat ceva ce nu am facut…

       
  7. Alexandra :)

    Septembrie 30, 2012 at 9:01 pm

    Cu totii avem un moment de slabiciune cand avem impresia ca e mai simplu sa te intorci in trecut, intrucat esti familiar cu sentimentele pe care ti le genera persoana de langa tine.. insa de cele mai multe ori e doar o amanare a despartirii definitive. O spune, pentru ca am patit-o .. si vorba aia.. ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust. Iti dau mare dreptate Calin in postarea asta, mai ales ca prin faptul ca daca vei ramane in trecut nu vei ajunge sa cunosti viitorul si sa te bucuri cu adevarat de el

     
    • Călin Ignat

      Septembrie 30, 2012 at 9:02 pm

      Trecutul e o capcana care iti fura din viata…e frumoasa capcana sa o rivesti dar nu sa te intorci la ea…

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: