RSS

Ruşinea iubirii şi a fericirii…

21 Feb

Aud mereu în jurul meu strigăte de dorinţa disperată de fericire, de iubire. Dar nu merită toată lumea să fie fericită, nu merită toată lumea să iubească. Da, ştiu că e frumos în teorie să spui că toţi oamenii sunt la fel, toţi merită să fie fericiţi şi să iubească şi că nu se naşte unul cu mai multe drepturi decât celălalt şi că suntem toţi egali. Dar spune-le că suntem toţi la fel, celor născuţi pe străzi, cu boli incurabile, sau care nici măcar nu se nasc cu toate membrele corpului. La fel cum unii sunt născuţi să aibă bani, iar alţii să nu aibă toată viaţa, la fel cum unul e născut să fie sănătos, iar altul să se lupte toată viaţa cu bolile, la fel sunt şi cei carora li se oferă şansa să iubească şi să fie fericiţi şi altora care nici nu li se oferă şansa. Unii nici măcar nu merită şansa asta. Unora chiar dacă li s-ar oferi pe tavă fericirea şi iubirea, fără să facă nimic pentru ea, ar gasi prin mintea lor bolnavă o modalitate să o strice, să o murdărească. Cum să merite ei aşa ceva? Ei sunt cei care cer şi pretind respect, dar nu se respectă nici măcar pe ei înşişi. Cum cred oare că te poate respecta cineva, dacă nici tu nu te respecţi pe tine?

Unii renunţă la coloana vertebrală cu care au fost concepuţi să stea în picioare cu capul sus, să poată vedea sorele şi ajung cu capul plecat unde văd, doar umbrele întunecate create de lucrurile frumoase care sunt deasupra. Şi aşa ajung să trăiască printre umbre, fără să stie vreodată că umbrele care le provoacă atâta teamă sunt create de lucruri superbe. Ei renunţă la coloana vertebrală să se poată apleca pentru a linge de multe ori acolo unde au scuipat. Cu pretextele “ il iubesc, tin la el”..Nu vă e ruşine să murdăriţi cuvintele astea şi să nu aveţi nici o sfială când le folosiţi? Nu sunteţi demni nici măcar să le folosiţi.

Singurul mod în care viaţa asta nu merită trăită, e în genunchi, iar voi fără coloană tot ce puteţi face e să vă târâţi în genunchi. Să te înjoseşti, nu e o dovadă a iubiri. E o scuză a slăbiciunii tale. Vă înjosiţi, trăiţi mereu în trecut, oferiţi şanse peste şanse unor  relaţii care nu au mers niciodată şi apoi, aveţi curajul să vă plângeţi că nu sunteţi fericite. Nu aveţi cum să fiţi şi e doar vina voastră că sunteţi nefericite. Pentru că aţi folosit mereu iubire  ca scuză a neputinţei voastre. Dacă o relaţie nu merge, e semnul că nu e cel care trebuie dar tu tot te agăţi de el. Şi atunci cum vrei să apară barbatul potrivit în viaţa ta, dacă tu nu renunţi la barbatul nepotrivit? Dacă habar nu ai ce înseamnă să iubeşti cum să poţi simţi asta?  Nu toţi oamenii merită să fie fericiţi, unii nu au gandirea să poată concepe ce e de fapt iubirea sau fericirea şi îi găsesc tot felul de înlocuitori. Unii spun că vor să dea ei cu capul, dar au dat de atâtea ori şi nici măcar nu au realizat, cum să realizeze ce li se întâmplă?

Vă confecţionaţi propriile drame şi apoi trăiţi în ele, dar aceste drame, vă vor omorâ tot respectul faţă de sine…Înainte să ţipaţi că vreţi fericire şi iubire, aruncaţi o privire in oglinda vieţii şi vedeţi dacă sunteţi demni de aşa ceva, dacă nu, încetaţi să mai deranjaţi cu strigătele voastre disperate …

 
8 comentarii

Scris de pe Februarie 21, 2012 în Uncategorized

 

8 responses to “Ruşinea iubirii şi a fericirii…

  1. corinaYna

    Februarie 21, 2012 at 8:23 pm

    foarte bine spus…unele/unii nu realizeaza ca atunci cand nu merge…trebuie sa dea drumul lucrului negativ din viata lor…apoi..vor fi mult mai fericite/fericiti!! ….degeaba tot dai sanse unei relatii care nu o sa duca oricum niciunde…Sunt fericita ca fac parte din oamenii care merita sa fie fericiti !

     
    • Călin Ignat

      Februarie 21, 2012 at 10:07 pm

      Sincer sunt satul de oamenii care fac greseli, ei sunt de vina, dar tot ei se plang..Mcr sa taca..daca sunt atat de prosti incat sa greseasca, macar sa taca, nu sa planga si sa se vaite. Nu e nimeni vinovat decat ei…Toti cred ca daca accepta orice din partea celuilalt e inger si celalalt drac…si ca lor ar trebui sa li se ridice statui…Dar probabil statuile care ar trebui sa li se ridice ar fi statuile penibilitatii…

       
  2. Sill the make-up artist

    Februarie 22, 2012 at 11:16 pm

    Calin te superi daca am sa copiez textul tau pe blogul meu timp de o saptamana?apoi il sterg.mentionez ca tu esti sursa.este foarte adevarat ce spui tu si as vrea sa deschid ochii unei persoane.cu postul „Ruşinea iubirii şi a fericirii…”
    Imi permiti?

     
  3. Sill the make-up artist

    Februarie 22, 2012 at 11:19 pm

    M-am razgandit🙂 Nu iti mai „fur munca”
    Spor la scris.astept sa citesc ceva nou

     
    • Călin Ignat

      Februarie 23, 2012 at 1:00 pm

      :)…Pai daca vrei sa iei deva de pe blogul meu…Poti linistita, daca era un secret, nu postam pe blog:)….Stai linistita ca pe facebook….Sunt multi care imi iau statusuri , sau parti de pe blog si si le posteaza si chiar si le asuma si incearca sa explice ce vroiau sa exprime prin fraza respectiva…Dar nu ma deranjeaza…Nu urmaresc recunoastere..sau ridicari in slavi:)

       
      • Sill the make-up artist

        Februarie 23, 2012 at 2:49 pm

        Nu pot da copy-paste la un articol,care nu imi apartine.Nu este munca mea.

         
      • Călin Ignat

        Februarie 23, 2012 at 3:27 pm

        pai sunt multi care a dat reblog…sau a pus la sfarsit numele meu…Povestea oricarui prost are o mie si ceav de repostari..pe diferte site+uri…

         
  4. ana maria

    Iulie 17, 2012 at 6:16 pm

    emotionant

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: