Promiţi?

Ce m-am săturat să întreb…Promiţi?..şi să mi se răspundă DA PROMIT!! Dar concluzia să fie…Mi se rupe că am promis… Şi să se folosească orice scuză penibiliă pentru a se sustrage. Pentru mine o promisiune e echivalentul unui act. Un contract verbal cu bunul simţ. Nu poţi daca semnezi un contract să nu îl respecţi. Sunt anumite obligaţii care daca nu le respecţi, ai ajunge în judecată. Promisiunea e tot un contract, dar care din păcate nu are un tribunal unde se judecă, sau aşa dă impresia. Deşi tribunalul care judecă nerespectarea promisiunilor  se numeşte viaţa şi de fiecare dată când cineva te dezamăgeşte în viaţa asta, în loc să dai vina pe el sau ea, ar trebui să te gândeşti  dacă oare nu cumva la un moment dat ţi s-a rupt ţie de cineva şi nu ţi-ai respectat promisiunea. Mă întreb oare când s-a oprit omul din evoluat? Pentru că omul s-a oprit din evoluat…şi a început să evolueze ştiinţa..Smart phone-uri, laptopuri, maşini care parchează singure…Dar în paralel, cei ce le folosesc au devenit mai primitivi ca niciodată. Măcar oamenii de acum 100 de ani aveau ceva ce valora…aveau un suflet. Acum oamenii au dezamăgit şi diavolul , care de multe ori, văzândui în ce hal au ajuns, au venit să le cumpere sufletul, dar a plecat dezamăgit, pentru că nu mai avea ce să cumpere…Unii valorează mult ziua, când sunt într-o maşină frumoasă, cu un telefon frumos, haine de firma, un parfum fin, dar oare ce se întamplă cu acel om care se pune seara în pat şi stă cu ochii închişi. Şi devine ceea ce e el cu adevărat? Atunci nu mai are nimic, doar ceea ce e el, doar ceea ce a făcut sau promisiunile pe care şi le-a încălcat. Cum poţi să crezi că vei fi fericit, când dezamăgeşti…Când dezamăgeşti, dezamăgirea pe care o provoci altuia, devine parte din viaţa ta…Şi atunci, cine e de vină pentru că viaţa ta, e plină de dezamăgiri?